Cerul zvâcnește roșu în depărtare. Eu stau la baza ghețarului Myrdalsjökull și privesc la aburul care se ridică în depărtare. Lava curge peste câmpurile înzăpezite, iar zăpada, în contact cu lava fierbinte, se topește și creează aburi ce țâșnesc din șiroaiele de lavă creând explozii de abur. Am venit aici împreună cu echipa mea pentru a vedea noua erupție vulcanică din Islanda, în urma căreia s-a creat o crăpătură pe o creastă de munte între doi ghețari, Myrdalsjökull și Eyjafjallajökull, mult mai mic, pe coasta de sud.

Am filmat aici înainte ca erupția să înceapă. Știam că avuseseră loc multe cutremure sub ghețarul Eyjafjallajökull, așa că am început să filmăm cu două săptămâni înainte. Cercetători precum Magnus Tumi Guðmundsson, director al departamentului de geologie din cadrul Universității Islandeze, au avertizat cu privire la o posibilă erupție în această zonă încă de la începutul lui ianuarie, dar cele mai multe griji s-au concentrat asupra unui lung vulcan latent numit Katla, situat sub calota glaciară a ghețarului Myrdalsjökull, care ar fi putut crea inundații masive și distrugeri la scară colosală.

Erupția a început în noaptea de sâmbătă, 20 martie, chiar înainte de miezul nopții. Cele câteva ferme aflate în vecinătate au fost evacuate de salvamontiștii locali și de poliție la primele ore ale dimineții pentru a fi evaluat cu exactitate gradul de pericol.Noi ne îndreptam spre erupție deoarece doream să realizăm un film pentru National Geographic Channel și speram să obținem niște imagini "zguduitoare".

Am trecut cu mașina pe lângă cei doi ghețari și am întâlnit un fermier care a fost de acord să ne ghideze la trecerea peste gheţarul Myrdalsjökull și Katla spre erupția din vest. Eram una dintre primele echipe de filmare care ajungea la vulcan pe uscat. Am obținut ore bune de imagini uluitoare și am petrecut zece ore pe vulcan în acea zi.
Cu câteva zile înainte, încercasem să urcăm pe ghețar pe niște jeep-uri puternice, însă, din cauza condițiilor meteo foarte proaste și a rapoartelor privind existența unui nor de gaz toxic, a trebuit să ne întoarcem.

Cea de-a doua și mai devastatoare erupție a lui Eyjafjallajökull a avut acele consecințe majore asupra transportului aerian în toată Europa din cauza enormului nor de cenușă care s-a format. Echivalentul a 800 de mici mașini japoneze erau scuipate din uriașul crater la un kilometru jumătate în aer, în fiecare secundă.

Din nou, vremea nefavorabilă m-a împiedicat să filmez această erupție mult mai mare, dar sâmbătă, 17 aprilie, ne-am bucurat de cer senin și de fantastica oportunitate de a filma. Am închiriat un elicopter și, alături de echipa mea și de geologul de renume internațional Haraldur Sigurdsson, profesor la Universitatea din Rhode Island, am convins pilotul și șeful poliției locale să ne lase să zburăm și să aterizăm lângă enormul crater care, la acea vreme, scuipa foc și cenușă, devastând peisajul din împrejurimi. Am zburat direct spre crater și am aterizat cât de aproape am îndrăznit. Am sărit din elicopter și am început să filmăm un interviu cu profesorul nostru. Sunetul și imaginea erau incredibile, iar, la fiecare zece minute, o bubuitură sonică ne izbea...a fost înspăimântător. Am realizat materialul pe care ni-l doream, un material cu adevărat special pentru filmul nostru. Mai târziu, am aflat că am fost primul grup care a aterizat acolo.

Norul de cenușă era enorm. A trebuit să trec prin el și să sper că voi obține câteva imagini bune. Auzisem de la un prieten că una dintre cele mai grav afectate ferme din cauza cenușii a fost Nupakot, o mică fermă aflată chiar la poalele vulcanului furios. Am continuat să conduc și am pătruns în zona devastată de cenușă, lumina solară fiind aproape în totalitate blocată. Simțeai cenușa în gură și pe față. Din cei 22 de ani de filmări prin toată lumea, aceasta a fost cea mai interesantă și fascinantă experiență trăită.

Corpul începe să producă adrenalină, iar experiența aceasta era una în care nu mă mai aflasem vreodată. Am găsit ferma după ce am condus ceva vreme prin norul dens de cenușă, uneori fiind nevoiți să oprim atunci când drumul dispărea și pierdeam complet simțul orientării. Am sosit cu combustibilul aproape epuizat și am găsit o fermieră care avea grijă de oile sale, iar în brațe ținea doi mielușei nou născuți. Am filmat-o și am intervievat-o. Femeia era incredibil de calmă și nu dorise să-și lase ferma și animalele de izbeliște. Cenușa acoperise totul, casa ei, mașina, vegetația, într-un strat de vreo 15 centimetri. Nouă ne era greu să respirăm, iar echipamentul nostru se afla în pericol din cauza cenușii extrem de fine precum praful de talc.